article1

Din realitate spre abstract

 „Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată - poate în singura realitate valabilă. Arta este realitatea însăși” Constantin Brîncoveanu

Substanțial, arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist își alege singur regulile și parametrii de lucru, se poate spune, totuși, că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu și a unui set de valori ce determină cea nu merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzație sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată și ca o formă de cunoaștere (cunoașterea artistică). Dar, lăsând la o parte orizonturile pământești și săpând adânc în interiorul ei, conștientizăm că arta poate fi o culegere de trăiri sufletești, exteriorizate prin diverse moduri.
Rostind lexemul „artă”, gândirile noastre se îndreaptă direct spre astfel de domenii ca: muzica, dansul, pictura, sculptura etc. Însă câți dintre voi a încoronat fotografia cu coronița regală a artei?!

 „Fotografia este o oglindă înzestrată cu memorie” Hacob Paronian

Așadar, după propria-mi viziune, fotografia este o artă, ce dezlănțuie chipuri, obiecte, imagini din perspectiva fotografului, transformându-le într-o adevărată capodoperă Dumnezeiască.
Menționez că arta de a face și selecta fotografii este o aparență a prezentului care își are originea încă din sec. XIX-lea când George Eastman reușește să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de „roll film”, ușor de manipulat, incasabil și cu aceleași proprietăți fotografice ca și ale plăcii de cristal. De-a lungul anilor, arta de a fotografia a căpătat o popularitate imensă, ea devenind atât un hobby pentru cei pasionați de frumos, cât și o sursă rentabilă de venit.

Fiecare dintre noi, percepe magia fotografiei în mod diferit. Anume acest lucru, conferă unei imagini/fotografii o unicitate irezistibilă și o forță de atracție majoră. Prin fotografie ne regăsim, prin fotografie învățăm și tot prin universalitate sa, tindem să cunoaștem mărginirea timpului gratitudinea momentului. Un fotograf  este asemenea unui pictor, doar că instrumentul de lucru al pictorului este penița, iar fotograful folosește cu multă acuratețe și dăruire de sine – fotoaparatul însoțit de obiectiv de diferite mărimi.

Fiecare artă, în sine, dezgolește o taină, un mister sau un univers, iar perceperea noastră nu ne permite decât să devenim o umbră a frumosului în continuitatea timpului.